Poesia (0.017s) Agonia.Net - Il Portale Letterario !
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Agonia.Net | Regolamento | Pubblicità | Contatto | Registrati! | |||||||
|
|
|
|
|
|
|
| ||
 |
| ||||||||
![[ Creazione ]](/images/menu/ita_CREATIVE.png){kind=small} ![[ Internet ]](/images/menu/ita_INTERNET.png){kind=small} ![[ Cultura ]](/images/menu/ita_CULTURE.png){kind=small} ![[ Società ]](/images/menu/ita_SOCIETY.png){kind=small} ![[ Eventi ]](/images/menu/ita_EVENTS.png){kind=small} ![[ Arte ]](/images/menu/ita_ART.png){kind=small} ![[ Libri ]](/images/menu/ita_BOOKS.png){kind=small} ![[ Polemiche ]](/images/menu/ita_DIALOGUE.png){kind=small} ![[ Stampa ]](/images/menu/ita_PRESS.png){kind=small} ![[ Regionale ]](/images/menu/ita_REGIONAL.png){kind=small} ![[ _INTERVIEW ]](/images/menu/ita_INTERVIEW.png){kind=small} ![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small} |
|||||||||
 |
|||||||||
| |||||||||
|
agonia.net 
· In certi luoghi
Articolo 
Despre Boierism: manifest si razie
Tavola Rotonda
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-23 | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana] | Submited by Bejliu Anne-Marie Iar Ghervazi-nainte cu cîțiva pași de ei Și, fără nici o armă, Robac; și-atunci, tustrei Au tras ca la comandă-ntr-o clipă din sîneață. Cum iepurele sare ogarilor în fața, Așa sări și ursul; iar capul prăvălindu-l, Pe cele patru labe, morișcă învîrtindu-l, Din trupu-I plin de sînge, răcni grozav de tare Și Contelui căzîndu-i de-a dura la picioare, Îl azvîrle în țărînă. Și iar răcnind din foale, Din nou se mai repede și cearcă să se scoale, Cînd, vifor, peste dînsul pornitu-s-au năvalnic Și Strapcinul cel crîncen, și aprigul Ispravnic. În clipa ceea, Voischi și-a tras din cingătoare Pestrițul, răsucitul său corn de de bivol, mare, Părînd un șarpe boa; cu mîinile-adunate Ducîndu-și-l la gură; iar bucile umflate Balon păreau; și ochii aprinși, sticlind de sînge, Jumate și-i închide, adînc de pîntec suge, Plămînilor trimite din el cît aier are Și cîntă: ca un viscol, un duh făr de hotare, Trimite-n codru cornul adînca lui chemare Și muzica, ecoul i-o crește și mai tare. Tăcură vînătorii, uimiți fără să știe, De-adînca, de curata, de ciudata armonie Bătrînul, care-n codri vestit fu alteori, Le cîntă înc o dată uimind pe vînători Umpluse, înviase dumbrăvile adînci De parcă slobozise toți cîinii-n ele-atunci Vînatul începîndu-l. În cîntec, invocată Era chiar vînătoarea întreagă, prescurtată. Întîi, ca o chemare sonoră și bogată: Trezirea. Dup aceea, un geamăt după altul: Sînt cîinii care latră și hăituie vînatul, Iar tonul tot mai tare răsună cînd și cînd Ca tunetul: e focul de armă împușcînd. Tăcu; dar cornu-l ține la buze, ca și cum Tot Voischi, nu ecoul, mai sună și acum. Iar sună: cornul pare acuma, deformat Pe buzele lui Voischi: cînd mic și cînd umflat, Spre-a da fiarei voce: ba lupul, gîtul lung Părea că-i ursul cu bot căscat urlînd, Ba zimbru-al cărui muget se-mpraștie în vînt. Tăcu; dar cornu-l ține la buze, ca și cum Tot Voischi, nu ecoul, mai sună și acum. Și-a cornului chemare o poartă iar în larg Stejarului stejarul și fagul către fag. Iar sună! Par în cornu-I că zeci de cornuri sună Și strigăt de mînie și-alarma-n el adună, Și cîini, și vînătorii, și fiarele-mpreună Cînd, cornul spre înaltuir Pan Voischi și-l repede Și-un imn de biruință el norilor trimete. Tăcu; dar cornu-l ține la buze, ca și cum Tot Voischi, nu ecoul, mai sună și acum. Cîți pomi atîtea cornuri răspund prin codru-n zbor, Dontr-unu-ntr-altul, parcă trecînd din cor în cor; Mai plină melodia se-ntinse mai departe, Cu sunete mai line, mai limpezi, mai curate, Pierind apoi departe, pe-al cerurilor prag! Lăsînd din mînă Voischi, acuma, cornu-i drag Și dîndu-i drumul, cornu-i căzu la cingătoare. Umflat la fața, Voischi în razele de soare Sta plin de inspirare, cu ochii cître cer, Și ultimile tonuri prinzîndu-le, ce pier. Atuncea izbucniră, cu miile, ovașii, Aplauze și larma a mii de exclamații. Se sting încet, iar ochii și-ndreaptă fiecare Spre trupul uriașei, de-abia răpusei fiare Zăcea stropit de sînge, de gloanțe ciuruit, Cu pieptu-n iarba deasă căzut și încîlcit, Cu labele din față larg desfăcute-n cruce. Mai suflă: negrul sînge, pe nări, șiroaie-i curge, Mai crapă încă ochii, dar capul nu-și mai mișcă; Baseții-aduși de-acasă de Prezident, îi mușcă Urechile pe care le țin ca-n clește strașnic, Trăgînd de-o parte Strapcin, de cealaltă, Ispravnic, Și din gîtlej cu sete ei sîngele îl sug. Poruncă dete Voischi să li se vîre-un drug De fier, printre măsele spre-a le deschide botul. Cu paturile puștii, întorc pe față hoitul Jivinei, și din nou urale, de trei ori Răsună și se-nalță izbindu-se de nori
Lettori: 732
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
La Casa della Lettertura, Poesia e Cultura. Scrivi e accontentati con articoli, saggistica, prosa, poesia classica e contemporanea e concorsi. | | ||||||||
| ||||||||||
|
