Poesia (0.018s) Agonia.Net - Il Portale Letterario !
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Agonia.Net | Regolamento | Pubblicità | Contatto | Registrati! | |||||||
|
|
|
|
|
|
|
| ||
 |
| ||||||||
![[ Creazione ]](/images/menu/ita_CREATIVE.png){kind=small} ![[ Internet ]](/images/menu/ita_INTERNET.png){kind=small} ![[ Cultura ]](/images/menu/ita_CULTURE.png){kind=small} ![[ Società ]](/images/menu/ita_SOCIETY.png){kind=small} ![[ Eventi ]](/images/menu/ita_EVENTS.png){kind=small} ![[ Arte ]](/images/menu/ita_ART.png){kind=small} ![[ Libri ]](/images/menu/ita_BOOKS.png){kind=small} ![[ Polemiche ]](/images/menu/ita_DIALOGUE.png){kind=small} ![[ Stampa ]](/images/menu/ita_PRESS.png){kind=small} ![[ Regionale ]](/images/menu/ita_REGIONAL.png){kind=small} ![[ _INTERVIEW ]](/images/menu/ita_INTERVIEW.png){kind=small} ![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small} |
|||||||||
 |
|||||||||
| |||||||||
|
agonia.net 
· In certi luoghi
Articolo 
Despre Boierism: manifest si razie
Tavola Rotonda
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-07 | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana] | Submited by gabriela florina david Nu totul există pentru a fi scris. Nu tot ce e scris e pentru a fi citit. Lectura nu epuizează tot ce e scris. Există rest, și ne scăldăm în el. Bănuiai? Căci nu te pot întreba dacă știai. Astfel de lucruri (și altele , mult mai teribile) cel mult se pot bănui, presimți, ca și cum ar ține de domeniul viitorului personal și planetar. Planeta nu-i tot timpul universală. Universul nu-i neapărat cosmic. Presimți și scrii, ai în spinare (sau la șold) hrană pentru o zi. Presimți ceea ce nu vei putea niciodată să simți. Chiar de-asta presimți: să te scutești de-a simți, de-a scrie, de-a ține cont de ce-ai scris, tu și ai tăi. Scrisul e o descărcare de povară. Glume pe seama morților: ce-or face ei acolo, de ce s-au ascuns, ce atingeri (fără trup, sau cu cine știe ce ditamai trupul!), ce suprapuneri, împerecheri, întrepătrunderi, înlocuiri de ființă se țin lanț în jurul nostru, ținîndu-ne-n lanț, epuizînd posibilul căruia-i știm (uneori nici măcar) numele? Fac ei acolo cumva ce nu putem face noi aici, așa? Azi m-am născut, dar mi-amintesc viața mea de ieri. Dispare, fuge, se lasă ilegal trecută granița carnea, a fost o metonimie de carne pe cînd nouă nu ne stătea gîndul decît la suflet și spirit (ca derivat al acestuia, ca subprodus): acum spiritul rămîne, tot, aici, în grija noastră, povară. Carnea a fugit, s-a făcut carne universală, trup cosmic spiritul a rămas, tot, de la origini și pînă acum, aici, în grija noastră. Planeta-i rezervația (sau cimitirul) Spiritului. E numai spirit aici, spirit azi, spirit mîine, și carnea nu-ncetează să fugă, să se facă trup adevărat altundeva, departe. Am ratat ratăm forma de trup a spiritului. Spiritul tot rămîne aici, carnea zboară. Raport de inversă proporționalitate. Contratimp. De aici timpul. (Tot ce-i gîndit și dispare, căci l-am construit.) (Ruine în construcție.) (Punctul unde adaugi, pui peste, e punctul de unde începe scăderea.) (punctul de lipitură e viitorul punct de ruptură. De-aici timpul.) Ieșirea din paranteza pămîntului. Ieșirea din paranteză. Cum să ies din paranteză, în bătaia diferitului? (!) Am ieșit (am ieșit?): ce bine era! Ce bine a fost! Ce bine va fi! (Va fi vreodată bine?) (Dacă voi fi, va fi bine.) (Cînd voi fi, va fi bine.) Cînd sunt e nemaipomenit. (Între insule mare.) (Între atomii de apă, atomi de om.) (Între mine și tine atomi de dorință.) (Insule.) (Insule fericite, insule de revoltă, insule înghițite de marea de trupuri.) Drumul e o invenție epică și didactică. Istoria, dacă nu-i drum, se face praf (atomi de istorie). Calea nu trebuie parcursă, ci anulată. Calea nu te duce, ci te aduce în brațele țintei, să nu o mai vezi, să n-o mai dorești. Ne-a înghițit ținta! Căci am parcurs drumul, fie și-n zbor. Distruge calea calea îndepărtează, abate, mersul pe jos face corpul frumos, mersul pe drum te face scrum. Pașii rimează, ritmează, rima întunecă auzul ți se pare că vezi. Vezi că drumul se îngustează, se subțiază, la capătul drumului te faci mic, mic de tot. Aici erai tu, acolo ești acela: un altul, cu spatele la tine, un obsedat, un încrîncenat, un nelimitat. Mergi, dar mergi fără drum, în așa fel încît să strici drumul, să rătăcești drumul: drumul poate fi rătăcit, ia-l cu tine, du-l unde-ajungi. Sau stai acasă și lasă-l să te sugrume! Mai bine un dans, ceva, să-și muște drumul cap cu cap. Țipi, sari, de bucurie, de durere. Te zvîrcolești: lași urme ce împotmolesc drumul, care -l sfîrșesc. Gîndesc ca să-mi sucesc mintea! Scriu ca să obosesc! Citesc ca să uit! Ca să-mi adun mintea sub un alt chip, în altă parte, pe dealul din față, pe trotuarul de vizavi, peste drum să tai drumul! Și să te iubesc ca să mor
Lettori: 1062
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
La Casa della Lettertura, Poesia e Cultura. Scrivi e accontentati con articoli, saggistica, prosa, poesia classica e contemporanea e concorsi. | | ||||||||
| ||||||||||
|
