|
Biografia Iosif Trifa
Parintele Iosif TRIFA
Preotul Iosif Trifa s-a nascut la 3 martie 1888 în comuna Certege, judetul (pe atunci) Turda, ca cel de-al patrulea - din cei sase - fiu al familiei Dumitru si Ana Trifa. Pe linia descendentei paterne, bunicul lui Iosif Trifa (tatal lui Dumitru) a fost unul din centurionii si oamenii de încredere ai lui Avram Iancu. Între 1895-1889 Iosif Trifa urmeaza scoala primara în satul natal, apoi cursurile gimnaziale în Brad si Beius. În 1907 se înscrie la Academia Teologica din Sibiu. În 1910, prin “Decret învatatoresc”, obtine titlul de învatator la Scoala Poporala din comuna Vidra de Sus, protopopiatul Câmpeni (învatamântul românesc din Ardeal fiind confesional, preotii, în cele mai multe sate, erau si învatatori). În acelasi an obtine si “Atestatul de Cualificatiune” pentru misiunea de preot.
În anul scolar 1910-1911 îsi începe activitatea ca învatator în Vidra de Sus. Aici o cunoaste pe Iuliana Iancu, nepoata dinspre frate a lui Avram Iancu. Se casatoresc în toamna anului 1912, Iosif Trifa fiind hirotonit preot, în acelasi an, pe seama parohiei Vidra de Sus.
Începe o intensa colaborare în presa vremii. Publica numeroase articole (cu precadere, materiale de opinie si atitudine, focalizate pe factualitatea imediata a vietii “motilor” între care traieste), în diverse cotidiene, periodice, îndreptându-si atentia spre “durerile” celuilalt, ale aproapelui contemporan. De altfel, principalele articole din aceasta perioada (în speta, cele de analiza, atitudine, dar si fapt divers, pamflet etc.) se vor organiza în conturarea rubricii “Din durerile motilor”. Rubrica longeviva gazduita, de regula, de Dacia Traiana din Sibiu. Dintre publicatiile la care colaboreaza, acum, amintim: Telegraful Român, Revista Teologica, Foaia Poporului - Sibiu, Renasterea Româna si Tara Noastra - Cluj, Tribuna - Arad, Românul - Iasi, Libertatea si Foaia Interesanta - Orastie, Foaia Diecezana - Caransebes, Solidaritatea, Conservatorul, Viata nationala, Epoca - Bucuresti etc.
E si momentul în care, pentru ajutorarea si propasirea (inclusiv sociala) a “îndureratilor moti”, înfiinteaza banca populara “Vidreana”.
În 1912 i se naste primul copil, pe care îl va pierde, în anul urmator. Aceeasi soarta o vor avea înca doi copii - din cei patru - ai familiei Trifa. În 1918, în urma epidemiei de gripa spaniola, moare si Iuliana, sotia, ramânând doar cu Tit, singurul fiu, în vârsta de trei ani.
În 1920 îi apare, la Arad, prima carte de meditatii - Spre Canaan, în care detectam atitudinea sa ferma împotriva “bolsevicismului”, perceput ca o primejdie uriasa ce sta sa se abata asupra lumii.
Este chemat, în anul urmator, de catre Ioan Lupas, celebrul profesor de istorie al Academiei Române, pentru a ocupa un post administrativ la Universitatea din Cluj. Totodata, N. Balan (fostul sau profesor de la Academia andreiana, ajuns acum mitropolit al Ardealului) îl invita, printr-o scrisoare, la Sibiu, pentru a-i încredinta conceperea si elaborarea unei publicatii religioase poporale. Alege Sibiul. La jumatatea anului 1921 ajunge în cetatea lui Hermann. Este numit duhovnic al Academiei Teologice.
La 1 ianuarie 1922 apare saptamânalul Lumina Satelor, avându-l ca “redactor responsabil” pe preotul Iosif Trifa.
Înca de la primul numar, foaia pentru popor îsi preciza politica editoriala în termeni categorici si precisi: “Pornim la drum si vom ramânea statornic cu mâna sloboda si gura neîngradita. Mâna sloboda a dezveli ranele oriunde le-am simti, pentru a turna untul de lemn al vindecarii si gura neîngradita pentru a spune adevarul pe fata si a-i zice raului pe nume, oriunde l-am descoperi.” (Preot Iosif Trifa - Ravasul politic, în Lumina Satelor, nr. 1 / 1922, p. 2)
Tot acum, odata cu aparitia foii, Mitropolitul Nicolae Balan împartaseste arhiereasca-i binecuvântare lucrului de la Lumina: “Luându-si lumina din lumina lui Hristos, Care lumineaza tuturor, e ava turna în sufletele celor ce o vor citi cu luare aminte învataturile credintei celei mântuitoare, povetele dragostei fara de care nici un lucru trainic nu se poate salaslui între oameni, si nadejdea în tot binele pe care, prin munca si silintele noastre, suntem datori sa-l coborâm în alcatuirile vietii dintre noi”.
Sfaturile si îndrumarile acestei gazete se vor potrivi cu trebuintele zilelor noastre, ca sa fie spre întarirea bunelor moravuri, spre povatuire catre împlinirea dorintelor cetatenesti, spre buna chivernisire a gospodariei nationale, spre cumpat si crutare în toate, spre calauzirea tineretului, spre pacea si buna întelegere între toti fiii neamului nostru românesc.
Ea va fi scrisa cu dragoste pentru popor, de luminarea si binele lui si cu aceiasi dragoste asrteapta sa fie primita si citita. (Mitropolitul Nicolae Balan - Binecuvântare arhiereasca, în Lumina Satelor, nr. 1 / 1922, p. 1)
În 1923 apare Miscarea spirituala Oastea Domnului, initiata de preotul Iosif Trifa în urma unei Chemari la o viata noua în Hristos, publicata în primul numar al Luminii Satelor pe anul 1923. Organizatia ajunge, în câtiva ani, sa atinga cifre impresionante de membri, angajati activ în lupta împotriva sudalmei si alcoolismului (principalele fronturi de lupta ale Miscarii). În 1938, dupa marturiile contemporane, organizatia are 300 000 de membri, în tara si dincolo de hotarele ei.
Referitor la alegerea si chemarea Parintelui Iosif la Sibiu pentru înalta misiune de a fi gazetarul îndrumator al maselor poporale, Mitropolitul Nicolae Balan avea sa declare, într-o sedinta a Adunarii Eparhiale a Arhiepiscopiei de la Alba-Iulia si Sibiu, tinuta la 19 mai 1930: “Multa vreme am cautat între preotii nostri un om care sa ma înteleaga. Ma felicit si multumesc lui Dumnezeu ca am gasit în parintele Iosif Trifa omul de nadejde care mi-a înteles intentiile si pe care-l socotesc unul din cei mai vrednici colaboratori ai ei. Îi multumesc din acest loc pentru actiunea lui misionara pe care o dezvolta la Lumina Satelor si în Oastea Domnului, cu toata priceperea si cu toata harnicia. Miscarea e bine initiata si bine condusa” (text reprodus dupa Biserica si scoala, nr. 29 / 13 iulie 1930, p. 3). Iar, într-un Congres al Oastei Domnului, care a avut loc la Sibiu, în Duminica Rusaliilor anului 1932, acelasi Î. P. S. Nicolae al Ardealului nuanta: “Era dupa Razboi. Dumnezeu m-a chemat la scaunul Mitropoliei ardelene. M-am rugat sa-mi împartaseasca darul Sau ca sa renasc la o viata noua pe fiii neamului nostru. Atunci am luat hotarârea de a înfiinta aici o gazeta care sa duca cuvintele Scripturii si sa le împrastie pe întreg cuprinsul acestei tari. Sub inspiratia lui Dumnezeu, gândul meu s-a oprit la un smerit preot din muntii Apuseni care, pe vremuri, când eram profesor, fusese elevul meu la seminar. Am trimis vorba preotului Iosif din Vidra. A venit. Si am pornit la lucru si parintele Iosif, vazând cum creste opera, crestea si dânsul sufleteste. Oastea Domnului e un curent de trezire în alvia vietii noastre”.
Pâna în 1938, preotul Iosif Trifa publica aproape 40 titluri de carte de factura religioasa (originale si prelucrari), tiparite într-un tiraj de peste un milion de exemplare. De asemenea, tipareste peste 300 000 de exemplare de calendar - carte (aferente fiecarui an) si mii de Biblii ortodoxe, rezervate, în special, publicului tinta al foii, adica satenilor. Multi dintre acestia învata sa citeasca de pe textele puse la îndemâna de publicatia si tipariturile sibiene. Saptamânalul Lumina Satelor si, din 1930, suplimentul acestuia “Oastea Domnului” cunosc tiraje uimitoare, de ordinul zecilor de mii de exemplare, însumând, în preajma anului 1935, 15 milioane de exemplare vândute.
Amploarea “fenomenului Iosif Trifa” (cum a fost denumit în epoca) stârneste invidii si ura din partea multor confrati de slujire, ale caror intrigi atrag, în cele din urma, caterisirea (în 1935) preotului Iosif Trifa. I se interzice publicarea saptamânalelor Lumina Satelor si Oastea Domnului. Preia, în 1935, revista Ostasul Domnului de la Bucuresti.
Publica, în acelasi an, o noua revista - Isus Biruitorul, suspendata dupa chiar primul numar. Isus Biruitorul va reaparea, apoi, cu intermitente, pâna la începutul anului 1937, când va fi suspendata definitiv. Dupa trei luni apare, la Fagaras, Ecoul. Printr-un “ordin de la Bucuresti” îsi înceteaza, la scurt timp, si aceasta publicatie, aparitia. Îi urmeaza gazeta Alarma (Fagaras), al carei tiraj este confiscat înainte de aparitie. Glasul Dreptatii - Sibiu (sfârsitul anului 1937) este ultima publicatie preluata si tiparita de gazetarul Iosif Trifa.
În 12 februarie 1938, ca urmare a unei operatii pe cord (cea de-a opta), preotul Iosif Trifa îsi înceteaza activitatea pamânteasca.
În sedinta sa din 28 septembrie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române decide ridicarea caterisirii preotului Iosif Trifa.
- Tinând seama de propunerile P.S. Episcop Vicar Serafim - se arata în textul hotarârii - care a propus reabilitarea memoriei sale si acordarea iertarii de pedeapsa caterisirii; Având în vedere ca înca în viata fiind, fostul preot Iosif Trifa si-a cerut iertare atât de la ierarhul sau (Mitropolitul Nicolae Balan), cât si de la Sfântul Sinod; Luând în considerare activitatea lui meritorie depusa în slujba Bisericii înainte de pedepsirea sa; În urma discutiilor purtate de Sfântul Sinod în plenul sau, care a apreciat ca abaterile fostului preot Iosif Trifa au fost de natura disciplinara si nu doctrinara;
La propunerea Comisiei pentru doctrina, viata religioasa si pentru manastiri, Sfântul Sinod a hotarât:
Aproba reabilitarea memoriei preotului Iosif Trifa si ridicarea pedepsei caterisirii ce i-a fost aplicata de catre Consistoriul Eparhial Sibiu în februarie 1935.
Trebuie spus ca reabilitarea memoriei parintelui Iosif Trifa si ridicarea pedepsei caterisirii sale hotarâta de catre Consistoriul Eparhial din Sibiu în 1935 reprezinta un act de dreptate istorica ce se face atât persoanei, cât si miscarii de renastere spirituala pe care a generat-o - (Vestitorul Ortodoxiei Românesti, periodic al Patriarhiei Române, an II, nr. 19-20 / 1990, p. 6)
Sursa: http://www.oasteadomnului.ro/acasa/parintele-iosif-trifa/
|
Post Consigliato
