cumva, cred că m-am blocat
în aerul pe care l-am tras, adânc, în piept,
în dimineața aceea când,
într-o numărătoare inversă,
au început să cadă frunzele
- așternut de mângâiere
pentru aleanul din trupul căzut la pământ

în mine am căutat chipul
după chipul și asemănarea Lui
așa cum am fost învățat,
dar am găsit doar un gol în alt gol...
într-un spațiu strâmt
care părea resemnat
în globul lipsit de aer,
sufocant

dincolo nu-i altă dimineață, mi-am zis.
nu-i mai departe de o nouă respirație
și-o regăsire a celui pierdut de marginea umbrei
care a prins formele toate,
dar n-a învățat ce este atingerea,
nici zborul lin într-o adiere de vânt