iar acum aflîndu-te tu acolo și tot acolo
întins pe masa mea scrijelită de-atîtea gînduri
negre măcinate orbește timp de zile și nopți
fiind acolo ca să nu fugi și fugind și fiind mereu acolo
aplecat să primești spovedania timpului muribund
de a fi fost ceea ce a fost face ceea ce face
din mine și din prietenul meu mort ieri cu ochi sticlos
și dinți lungi gîfîind în propria-i barbă și devorînd
viața sfinților cîte o viață pe zi de viață
retrăindu-și pe timpul nopții păcatele negre
mort ieri în vreme ce eu trăiam
și să te afli acolo sorbind undeva mai presus de furtună
vina timpului neînmînabil
agățîndu-te de acest lemn vechi martor al plecărilor
martor al întoarcerilor