E mult de-atunci... e mult, nepoate,
Și ca prin vis le văd pe toate...
Hei! să te miri, să te cutremuri
De câte-au fost nainte vremuri...

Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate!
Intrase sabie în țară...
Zaveră... ciumă... jaf și pară!
S-au prăpădit ai mei cu toții,

Și tot ce-aveam prădară hoții —
Și turcul stăpânea în țară...
Cum am scăpat și eu cu zile
Nici aș putea să-ți spun, copile...

Pesemne pronia cerească,
Voind ca să mă pedepsească,
Mi-a dăruit pedeapsa-n zile...
Că, uite, vremurile-acele

De-au fost amarnice și grele,
Dar inimi drepte, credincioase,
Vin bun și cântece frumoase
Erau pe vremurile-acele...

Azi cat nedumerit, nepoate:
Cum toate se schimbară, toate!
Din cântece azi n-ai ce-alege,
Nici vinul nu e vin în lege,
Nici inimi nu mai sunt, nepoate!...