I-a dat lumina frunzei sarbatoare,
prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.
Azi mi-e duminica in suflet. Caut
un vant uimit venit ca de pe mare,
sa-mi puna fruntii zare. Simt, prin aer
o veste-a aripilor imbatate
de armonie si de claritate.
Fantani tasnite dau un dulce vaer.
Si pasi se-aud ca-n temple adormite,
cu zei de lut si amfore stangace,
iar lucrurile cu atata pace,
incat se fac numaidecat iubite.
Si toate-n preajma cer o alintare
de brat intins gresit. Secund e jocul
luminii ce se joaca-n mari de-a focul
si ne patrunde-n sange cu candoare.
Prin clara clipelor euritmie
e ca un dans si-un murmur al colorii.
Pamantul cald respira prin toti porii
suflat in linisti si-n aurarie.