Au dăltuit pe piatra mea cuvintele:
"Viața lui a fost plăcută și lucrurile astfel amestecate-n el,
Încât natura ar trebui să se ridice și să spună lumii întregi
"Acesta a fost un om!""

Pentru cei ce mi-au cunoscut zâmbetul
Și care au citit această retorie goală,
Epitaful meu ar fi trebuit să fie:
"Viața n-a fost blândă cu dânsul
Și lucrurile într-astfel erau amestecate în el,
Încât s-a luat la-ncăierare cu viața
Și-n încăierare a fost răpus."
N-am putut, în timp ce trăiam, lupta cu clevetirea.
Acuma, că-s mort, trebuie să mă resemnez sub bâlbâielile unui epitaf
Pe care mi l-a gravat pe mormânt un nebun!