Aici a fost ceașca de ceai,
aici lumina punea o pată
pe vechea gravură cu doi indieni
privind vaporul cu zbaturi pe Amazon;
acolo, pe cer, era un nor,
întâi centaur, spuneai, apoi arhipelag,
și-n cele din urmă sirenă.
Un flaut aburea amurgul
și descânta în ochii tăi
râuri mici, albastre și dulci,
iar tu în fotoliu,
îmblânzeai șerpii sfioși
iscați din fumul de țigară.
Cu toate aceste amintiri,
acum, aici, refac prezența ta.
Iată ceașca, țigara fumegând
și-un nor nestatornic pe cer,
dar toate acesta n-au nici un înțeles,
și nu mai știu de ne desparte
un milion de ani, o clipă,
sau numai perdeaua subțire
din fum de țigară.

(Ovăzul sălbatic, 1974)