Ei în ochii mei trăiesc,
ei în ochii mei iubesc,
ei în ochii mei gândesc,
ochii mei și-i amintesc.

Trece Nimeni visător,
blond și înmărmuritor,
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.

Cel ce nu e a venit,
cel ce e s-a risipit,
Lângă tâmpla mea începe
plus și minus infinit.

Trupul și-l voia înfrânt
ora matură căzând
sclavă cercului de zgomot
ce-l înscriu monologând.

Fața mea-i oglindă rea,
îi dizolvă chipu-n ea,
i-a topit obrazul palid
chipul care-i răspundea.

Trece Nimeni visător
pur și înmărmuritor
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.

Cel ce nu e a venit,
cel ce e s-a risipit,
eu însămânțez în lucruri
sufletul lui Heraclit.