Precum în pană și în călimară
stă scrisul cu și fără măiestrie,
stă-n marmură statuia, rea sau vie,
după artistul care-o scoate-afară.

Și tu, signore drag, ascunzi comoara
de umilinți, pe cât arăți mândrie,
dar eu din tine sorb ce-i propriu mie,
cum chipul și-ochii mei îți arătară.

Deși e una ploaia din seninuri,
ea din pământ răsare-n vării fețe,
cum diferite-s multele semințe.

Când chinuri semeni, vei culege chinuri,
când cu dureri privești o frumusețe,
dureri vei scoate, plâns și suferințe.