Între lucrurile din jur cu viața mea puțină
în devoratoarea lor viață

încât lucrurile par a fi
chiar ființa mea cea de toate zilele

Rănile-mi sângeră - clipă de clipă
și fără de leac
la toate încheieturile lucrurilor mele

Pipăindu-mi-le
degetele voastre se pătează mereu
cu sângele meu decolorat
de nedreptățile vremurilor
de ura în care întemnițat sunt ca un nelegiuit
chiar de către lucrurile mele fără de care
viața ar fi incoloră inodoră insipidă
și încă nu mai știu cum
dar – sigur - cu mult mai nesemnificativă

încât nu-mi dau seama care parte a vieții
e cea adevărată și importantă
a mea... sau a lucrurilor mele...

Așa că și întrebarea voastră
din care parte mă bate lumina cerească
sună a condamnare