minunată lume: cum ne mai învață ea (punct cu punct)
cei șase ani de acasă:
adio mamă servus bătrâne
dis-de-dimineață m-am înrolat pe galeră
cu eșarfa fluturându-mi albastră (harap alb
prin pădurea de piatră).

cât rafinament cadențat până prinzi mișcarea cu capul -
până când pe zid se formează acea vânătaie
(un zâmbet de înger)

nu-i așa bunicuțo că și (aley-hop!) elefantul
mai pitic pare astăzi în praful arenei?
și doar ziua începuse bine (aley-hop!)
netezindu-și fusta boțită
dimineața începuse bine - ce mai încoace și pe dincolo -
ca să zic așa (scufița roșie printre legendare chiaguri
de sânge).
deja către seară îngenuncheatul în grădina cu nuci
este o adoua natură
deja plimbcatul cu barca prin întunericul curții
nu mai este - nici pe departe - o aventură

și noi am privit (de-cu-zori) dimineața
o doamne.
dar nu am insistat
și evlavioși (cum ne știi)
am mai bătut câteva piroane în fereastră.