Fiecare zi se sfârșește cu seara.
Fiecare zgomot cu liniștea.
Fiecare ceva cu nimica
și literă moartă va fi durerea.

Închid și-aici, și-acolo fereastra,
jaluzele întunecate inutile
îmi îmbrățișează fața.
Fiecare zi se sfârșește cu seara.

Caut poarta în care nu stă înger,
un ochi ce rămase deschis
și-mi spune: te înțeleg.
Dar fiecare zgomot se sfârșește cu liniște.

Atunci se închid și bisericile,
Dumnezeul se-nfășoară
în haine groase, învolburate -
fiecare ceva sfârșește cu nimica.

Atunci nimeni n-are voie să vorbească,
cerșetorii se ascund în boscheți,
și greierii țîrîie. Se făcuse seară.
Și poezie mută va fi orice durere.