Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Frunze-ale bucuriei, voi toate ați căzut.

Căzut-ați în grădina de vis unde m-am dus,
Cu părul răvăşit de vîntul din apus.

Căzut-ați din copacul cu albele cățui,
Ici colo şi oriunde pe-aleea cu statui.

Culori de-odinioară, de rochii de copil
Cînd vînturi mari de toamnă sunau din corn subtil.

Şi ați căzut mereu, cernînd în agonii,
Căzut-ați reunind pălite armonii.

În zori, pe drumul reavăn, tăcut v-ați aşternut,
Din ochii mei ați plîns, din mîini voi mi-ați căzut.

Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Prin anii mei deşerți, căzut-ați, ați căzut.