Ai fost cândva, prin primăveri, prin ierni, prin toamne.
Al semințiilor și-al regelui David erai.
Ai fost cândva, dar unde ești acum?
Te-ntreb, căci s-ar putea să fii trecutul, Doamne.

Unde-ai căzut din lume rupt, tu care câteodat'
te alegeai și-n fața mea ca soarele din mare,
tu care-ai fost cândva și-al meu, prin toate?
În golul ce-l lăsași căzând, ceva mă doare,
Aducere-aminte tu, puternică și mare.
Nu te mai văd, dar te mai simt în noapte.
Te simt dumineca și toată săptămâna
cum ciungul simte o durere-n mâna
pe care n-o mai are.