De cum octombrie apare
iar scad un an din câți mi-au mai rămas
și spun: voi duce-o viață ca și alții,
de toate neghiobiile mă las!

dar - nu știu cum - prea repede se-ntâmplă
să uit ce mi-am promis cu-nverșunare
și mă trezesc bolnav aicea, între cărți,
ca pasărea care-a uitat să zboare

mă bărbieresc și plâng - în seara asta
nu-i nici o sărbătoare pentru mine
dar voi pleca aiurea, prea nu am respectat
promisiunea clipei cuprinse de rușine

...abia plecat, mă simt un dezertor
din ceruri - nu din casa cea oarbă la noroc -
mi-s grei bocancii timpului pe umăr
și merg numai să am de unde să mă-ntorc