Când voi pleca din vremuri în morminte,
Huliri și laude când o să las,
Cu gingășie să-ți aduci aminte
De visul ce cântării i-am dat glas.

Uita-vei răul care-a fost în mine
Și tot ce-n mine-a clocotit nedrept,
Când, ca o lebădă pe ape line,
Veneai, mlădie, ca să-mi cazi la piept.

O, nu ți-a fost mândria tulburată!
De-am destrămat-o, n-a fost voia mea
Căci ziua mea era înnegurată,
Și-atât de luminoasă ziua ta!

Când o să trec de-albastrele hotare
Și-o să mă pierd sub nu știu care plai,
Să-ți amintești de cântecul pe care
Eu ți-l cântam și tu mi-l îngânai!

1 noiembrie 1903

(Traducere de Victor Tulbure)