Ca un nebun o noapte întreagă, piept la piept,
Îmbolnăvit de friguri, cu inima-nsetată
Te-am strâns luptând zadarnic să-mi sting dorința toată.
Ai adormit spre ziua - eu am rămas deștept.

Dormeai, parcă muriseși, cu fruntea aplecată,
Cu sufletul și trupul tot pângărit, - Iar drept,
Sătul de mine însumi, priveam prea înțelept
La masca de femeie pe fața ta de fată.

Și otrăvit de ură, străin - ca un străin
Nepăsător de tine - eram ca înainte.
Privirea mi-o întoarse iar sufletul hain.

Dar ai visat pesemne și când te-am revăzut
În albul dimineții, în care sfânt trecut
Curată ca o soră te odihneai cuminte?