Trecură ani și au trecut și-acele
Cumplite răni făcute de război.
O, dulci poiene ruse ale mele,
Iar se preumblă liniștea prin voi!

Croindu-și drum prin beznele-adunate
De mare veacuri, farurile ard,
Și-n ochii lor, ca-n ochii unui frate
Se uită marinarii dinspre larg.

Pe unde greu, și-aducător de moarte,
Trecut-a tancul, albi se-nalță crini.
Iar pe șoselele odată sparte
Tractoare trec alături de mașini.

Pe unde brazii ciungi, cu plăgi deschise
Cereau vendetă, iar e bradul Domn,
Și-acolo unde inima răcnise,
O mamă-i cântă pruncului de somn.

O, țară!
Iar îți iei spre-nalturi zborul!
Dar anii de pârjol și vijelii,
În visteria-i de-amintiri, poporul
Îi va păstra întotdeauna vii.

Și pentru generațiile-n fașe,
Din Caspica și pân-la Pol, azi, noi,
Ca monumente-a arselor orașe,
Urcăm spre soare munți de-orașe noi.

Mai - 1950



Traducere Medeleine Fortunescu