Tihnă dulce, nu dormi nicicând în mine,
iar într-o zi te prefaci în limpede lumină
în care lucrurile se mișcă
între limite precise:
suni cu foc copacul în cer,
și dragul râs al ființelor umane.

Salina: înghețată. Ea a și fost prin timp
un semn expres
schimbarea apei
în formă incoruptibilă.
Să ne aflăm în armonie sub legea ei.

Iată, se asprește neomenește trecerea
de păsări de baltă în văzduhul gol
plânset de nou-născuți.

Prin mușchiul mâhnit, în supliciu
strălucește piatra vânătă:
curge pe apă
o rădăcină naufragiată,
o foaie încă verde
devenită inutilă pe pământ.



Traducere Ilie Constantin