Colibele copilăriei tomnatice sunt,
Cătun prăbușit; chipuri întunecate,
Mame ce cântă seara în vânt;
Rugi la ferestre și mâini împreunate.

Naștere moartă; pe fond verde te tulbură
Taina albastrelor flori în tăcere.
Demența-și deschide gura de purpură;
Dies irae – mormânt și tăcere.

Bâjbâire de-a lungul verdelui mărăciniș;
În somn: sânge scuipat, râs și foame;
Foc în sat, deșteptare-n verziș;
În luntrea murmuind: legănare și teamă.

Sau umbra albă și-o sprijină iar
Pe treaptă de lemn o străină. –
Condamnatul la moarte-n azur e hoinar
Crini putreziciunea-i a dat, și neghină.


Traducere Mihail Nemeș