Bărbați mici, femeiuști, soți triști, presară
Albastre flori și roșii astăzi iar
Pe cripte ce-n lumini vag se-nfășoară.
Păpuși sărmane-n fața morții par.

O! teamă și sfieli cum îi înseamnă,
Că umbre par a fi de după spini.
E plâns de nenăscuți în vânt de toamnă,
Se văd în rătăcire și lumini.

Acolo putrezesc copil și mamă,
Suspin de-ndrăgostiți e-n crengi pustii.
Ciudat în vânt de seară se destramă
Imaginara horă-a celor vii.

În griji mărunte viața lor se-mparte,
Le cruță, Doamne, pe femei de chin
Și iad, de-aceste hohotiri de moarte.
Prin instalate săli cei singuri vin.



Traducere Mihail Nemeș