Un ger ca tăișul coasei,
Miraculos răsărit.
Fumul deasupra casei:
Un măr înflorit –

În anii copii.

Străpuns ca de spadă
Curge-acest asfințit.
Umbra mea pe zăpadă:
Arbore desfrunzit –

În anii târzii.

Strig și îmi răspunde
Primejdia – gură de leu.
Peste ea o singură punte:
Acest cântec al meu,

Cântecul meu.

Voi răzbi? Am să scapăt?
Voi răzbi negreșit:
Mă așteaptă la capăt
Un măr înflorit.

În floare mereu.