Formă și elan ale preadarnic
vasului de pe-al zeiței umăr, –
cu tiparul nostru e zadarnic
să-l compar, dar pofta-i fără număr:

în adâncul curbei, care suplă-i,
dar matură,-ncape calapodul
inimii celui dintâi ce-asupră-i
a simțit că se revarsă rodul.

Roua, în corolă, cea din zorii
primei zile, nu-i de luat în mână,
ca niște-adamante iluzorii,
dar, ca sentimentul, la-ndemână.

Roadele-i, zeița să-și reverse
peste inimi pline că dau peste, –
peste,-așișderi, unei mari averse,
casele și-aleile aceste?

Nu, ea stă unde nu pot să urce
cei ce cornul ei preaplin l-adoră.
Doar: ca apă, pare-a i se scurge
darul pentru însetata floră.



Traducere Șerban Foarță