Ca să suim la Tine, rămână-n vale casă,
Azi sufletul ne cere desăvârșitul cuib.
Să părăsim ceaslovul, mătăniile, rasă,
Și rugile cu care icoanele-mi îmbuib.

Ca să suim la Tine, să stăm ca și natură
În răsărit de soare; să fim curați și goi
Ca plopul din lumina ce-și mișcă frunzătură,
Ca zborul fără umbră al unui pițigoi.

Ca să suim la Tine, să mergem dimineața,
Când limpede e cerul prin ramuri ca un lac,
Ca răutatea noastră să piară ca și ceața
Sub razele ce-n suliți pe smârcuri se desfac.

Ca să suim la Tine, să trecem prin livadă
Și să ne ningă floarea de zarzăr și de prun -
Ca sufletul, pe munte, când schitul o să-l vadă,
Sub boltă să se-ascundă cu aripi de lăstun.