În cartierul Balvanera,
Se rostea cândva un nume
De bărbat neînfricat:
Jacinto Chiclana-i spune.

Se mai pomenea atunci
De-un cuțit și de-o încăierare.
Peste timp întrezărim
Înjunghiat un om cum moare.

Din ce pricină nu știu,
Gândul nu mă părăsește
De-a afla cum o fi fost
Ăst Chiclana din poveste.

Ca pe-un om dintr-o bucată
Mi-l închipui, neclintit.
Cu o fire cumpătată,
Dar cu mâna pe cuțit.

Nu găseai în tot cartierul
Un bărbat mai de temut.
În iubire și în luptă
Nimenea nu l-a-ntrecut.

În cartierul Balvanera
N-a trăit Chiclana oricum,
Însă moartea l-a găsit
La o margine de drum.

Chipul nu il pot vedea.
Pași se-apropie furiș,
Și sub felinar zăresc
Fulgerarea unui șiș.

În acel din urmă ceas,
Când mișeii l-au rănit,
Și-o fi spus, de bună seamă,
Că așa i-a fost sortit.

Numai bunul Dumnezeu
Știe cum i-a fost sfârșitul,
Dar neîntrecut rămâne
În bătaia cu cuțitul.

Vreau un lucru doar să spun:
Nimeni nu se rușinează
Când se află c-a avut
Inima în piept vitează.

Curajos de-ai fost, ești vrednic
De prinos. Să fiți bărbați!
Cu Chiclana cel viteaz
Voi milonga mi-ascultați.



traducere - Andrei Ionescu