Isaac Luria declară că veșnica Scriptură
Atâtea înțelesuri câți cititori sunt are.
Adevărate-s toate versiunile. Cel care
Le-a inspirat e lector, și carte, și lectură.
Versiunea ta, o țară ce-n fast și strălucire
Petrece,-n umbra-mi pală pătrunde luminos
Iar oda mea își râde de Oda ta. (Duios,
Din lame de cuțite-ncropesc o amintire
Cu țanțoși fanți și vajnici.) Se înfioară Cântul
În care, anevoie, din temniță de vers,
Mulțimea se ivește în primenit divers
Regat ce stăpâni-vei, cu jalea lui și-avântul.
Manuel Mujica Láinez, cândva noi am avut
O patrie – ții minte? –, tărâm pe veci pierdut.



traducere - Andrei Ionescu