Mereu încercuit a fost de marea
Străbunilor saxoni, care-au numit-o
Ruta balenei, denumire-n care
Se-adună două necuprinse lucruri:
Adânca brazdă, monstrul ce-o brăzdează.
A lui a fost mereu întinsa mare.
Când a văzut în larg uriașe valuri,
A înțeles că-n vis le jinduise,-n
Cealaltă mare, a Literaturii,
În universul plin de arhetipuri.
S-a avântat pe mările planetei,
Ca un bărbat, în carturi prelungite.
A cunoscut harponul înroșit
În trupul Leviathanului, nisipul
Și-aroma nopților și zorii zilei,
Și zarea-n care soarta stă la pândă,
Și fericirea de a fi viteaz,
Și bucuria de-a zări Ithaca.
Biruitor al mării, pe uscatul
Ce-i temelie-a muntelui pășit-a.
Busola adormită vag indică
O rută sinuoasă, imprecisă.
În umbra moștenită a grădinii
Străbate drumurile din New England,
Dar el pe mare este. E oprobriul
Acelui căpitan de Pequod,
Nedescifrata mare și furtuna
Și vrăjmășia cu balena albă.
E marea carte. E azur Proteu.




traducere - Andrei Ionescu