mi-am lipit sânii de un bărbat
n-a simțit
bâiguia luna fonfăia pădurea
coacăzele parcă ar fi fost vii
așa curgeau stropii
de sânge din mine
precum coacăzele
nu ca vâlvătăile războiului
care se dezmățau în două părți
nu ca viața adunată într-un ou
ori ca bolnavii care-i învață pe teferi
să fie sănătoși
dar pur și simplu obositor, doamne, obositor
domnul-umblă-printre-picioare
moțăia
dar de sub coarnele cerbilor din munți
o răcoare tăcută coborî
cu arome de gutui sălbatec,
de frunză putredă și am țipat
că din mine ciuruie coacăze
vii