Despăduriri de horbote, melci roșii,
delfini străfulgerând fâșia clară...
Sub soare țipă umbre. Albatroșii
aduc în ciocuri vâsc din altă țară.

Cu sulițe tocite ies pletoșii
străbuni din lanurile de secară.
Ai mas la hanuri, te-au răpit leproșii,
femeie-naltă, miere de ocară!

Pe țărmure, la ora cunoscută,
când se afundă scoicile-n nisipuri,
rotește-ți pân' la cer văpaia faclei,

căci vine dinspre asfințit o plută,
și, dintre palide, uscate chipuri,
alege-ți mirele, făgăduitul raclei.