La trezirea din somn,privesc cearceaful alb,
radioul negru,veioza
aprinsă.
Cam așa trebuie să se fi simțit
Buddha înainte de a fi cunoscut
lumea.
Tu însă,așezată în fotoliu în poziția
în care te poți gândi cel mai bine,tot
mai crezi că viața ar putea fi frumoasă
și că înțelepciunea iubirii
te poate salva de orice.
Și,deodată,liniște deplină:melcii
așteaptă să treacă și mileniul doi.
Un țânțar zboară pe lângă aceste rânduri.
Cred că le înțelege cu mult mai bine
decât mine,poate aproape cum
savurezi tu "Bucuria" lui Ungaretti.
Și poate ești într-adevăr fericită.
Eu,însă, știu că viața mea n-a
început nici în această seară și că
mâine voi fi cel mai viu dintre morți
și cel mai mort dintre cei care încă
mai speră că sunt vii.