Nu mai vreau să fiu reflexiv,
Să invidiez și să disprețuiesc lucrurile nereflexive,
Să aflu patos la câini, în caligrafia nedezvoltată,
La fetele care-și fac părul și în toate castelele din nisip
Înecate în ceasul de somn al copiilor, făcute una cu țărmul.

Mareea vine și pleacă, nu vreau
Să-i subliniez mereu fluxul sau permanența,
Nu vreau să fiu cor tragic sau filozofic,
Ci să-mi ațintesc privirea numai asupra viitorului apropiat,
Iar după aceea reverse-se marea peste noi.

Veniți,dar, voi toți,veniți mai aproape, formați un cerc,
Þineți-vă de mâini și lăsați să se creadă că mâinile
Înlănțuite vor ține la distanță lupii apelor
Care urlă de-a lungul coastei noastre. Și să se presupună
Că nu-i aude nimeni de-atâta vorbă și râset.