La o măsuță joasă stau liniștit și-mi beau ceaiul.
Ceilalți își fac
baia de aburi: privesc trupurile lor goale
cum trec prin fața mea și dispar dincolo
învăluiți în nori de abur și fum.
Din pricina aburului nu mai văd nimic. Doar
cîte un braț, cîte un umăr desprins parcă
de tot restul trupului. Cîte un profil aburit,
un tors, un sîn,
un picior grațios de femeie.
Ce trup ciudat aș alcătui, ce idol –
mă gîndesc – strîngînd la un loc aceste fragmente.
Picioare goale de femei se îndepărtează
pe dalele reci din care se ridică aburi în valuri subțiri.

. . .Dar ce caut eu aici, în mijlocul lor,
îmbrăcat într-un costum negru de seară, la această
măsuță de joc, unde stau liniștit
și-mi beau ceaiul?