Nu ți-am redobândit apropierea, patria mea, dar pot să-ți privesc stelele. Mi le dezvăluie cerul depărtat, și iată, catargul se pierde în farmecul lor.
S-au desprins din înaltele cornișe ca o uimire de porumbei.
Vin din curtea al cărei havuz e ca un turn răsturnat între două ceruri.
Vin din grădina înaltă, a cărei neliniște se izbește de zid ca o apă tulbure. Vin dintr-o istovită înserare de provincie, blândă ca o pajiște cu brâncuțe. Sânt nemuritoare și vehemente; nimeni nu le poate măsura veșnicia.
Tăria lor de lumină încovoaie toate nopțile ca niște frunze uscate. Alcătuiesc o țară luminoasă și mă regăsesc în atmosfera lor.


Din volumul Luna de pe cer, 1925