Verlaine mi-a spus în după-amiza tristă:
"De ce îți lași femeia ta frumoasă
Închisă-vis. Un fluture există
Numai o clipă-n vîntul de mătasă.
Tu uiți mereu că-ntr-un izvor căzută
Căpșuna, de n-o sorbi, lin putrezește
Chiar de-i atinsă doar de-un voal de pește
Portocaliu sau de un bot de ciută.
Fiindcă pe tine-anume te așteaptă.
Nu-ntîrzia, ci-mbracăte-n veșminte
De in curat și amîndoi, cuminte,
Iubiți-vă, cît roua-i înțeleaptș.
Paharul golit laș, pe jumătate,
Rămîne-n veci cu buzele umflate."