Cine ești tu, din care eu văd doar
oglinda?

Din care aud doar o voce, o incredibilă
echidistanță?

O cruzime ubicuă, ca o cădere
dintr-o gravă trădare?

ochii tăi mă conțin, dar ochii tăi mint
gura mea îți vorbește, dar gura mea minte
între noi – o distanță de-o CLIPÃ
inima arde, dar ea arde
fără voința mea

știu, lină-ai fi vrut mișcarea să-mi fie,
supusă lumina; din fluxul lucrurilor
vag plutitoare – partea lor moale și
eterată .

un biet paradis, un dublu vânt, o
uimire

dar eu neiertătoare-ți vorbesc,
cu Tine vorbesc, care ești un întreg
și în toate!

(între noi e o eroare de-o clipă –
un ochi deviat, o fisură
pe unde sensul îți scapă)