De la poemul cu obrazul subțire
te poți aștepta la orice. Umblă
cu mâinile la spate n-are nici o grijă

Cântă. Te pune pe gânduri o asemenea
veselie. Cum și tristețea măicuțelor

împrohodite cu șterguri în vechile icoane. Subalterne
ale luminii. Pesemne ți-ai uitat cheile de la mașina
de spălat; sau cum?

Mai că-ți vine să te întorci și chiar te sucești
întrucâtva – cam atâta cât nimeresc nu cum
trebuie roțile vagonului de clasa a doua la joante.

Îți chiorăie mațele. Domnișoara de vizavi le aude
și citește aceeași filă de carte.
O carte ce nu s-a mai pomenit pe fața pământului.

Poemul cu obrazul subțire n-are nici o grijă