Fructele din tablou sînt un adio.

(Pe masă, copiile lor zbîrcite
agită-n vînt batiste-aromitoare.)

Albastru, verde, indigo vor arde
orașele sortite să le-afirme.
Amoruri multe vor stîrni: o formă
imatură sub fardul lor va duce-n
ispită mateloți miopi de sare,
lorzi neutrali, profesori de bucate,
copii care vor crede că sînt discuri.

(Pe masă, la soroace vechi, pluti-vor
din nou batiste dulci – o, imitații,
la ora șapte cina unor grauri...)

Ele, în țara unde cresc magneții,
nu-și pot epuiza virginitatea.

1971