marele prieten cu pălărie al lui mopete vorbește
tare – ca să-i ridice moralul lui mopete, care e asediat
de mari păduri de tristețuri, în fiecare copac, spânzurat
câte un schelete al gândurilor lui mopete plutește

prin aer spre bruna rowena în câte o serabandă bizară.
marele prieten cu pălărie nici nu știe ce drame
sufletești se produc în mopete, și în rame
de indiferență adânci peisaje de suferință înconoară.

și nici chiar prietenul lui mopete care
îl citează pe pictorul vasile nu are
o părere prea bună despre disperările lui mopete.

cu atât mai puțin bunul și înaltul prieten al lui
mopete, cât depre bruna rowena. ea lui
mopete nici nu-i acordă surâsurile ei incerte.