|
Biografia Frans Eemil Sillanpää
Frans Eemil Sillanpää (n. 16 septembrie 1888, Hämeenkyrö — d. 3 iunie 1964) a fost cel mai mare scriitor finlandez din secolul XX, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1939.
Frans Eemil Sillanpää s-a născut în Hämeenkyrö (la vest de Tampere). Ca și alt scriitor finlandez Joel Lehtonen (1881 - 1934), micul Frans Eemil a fost ajutat de către concetățenii săi să-și termine studiile secundare. În anul 1908 își ia bacalaureatul și se înscrie la Facultatea de Științe Naturale din Helsinki. În perioada studiilor universitare are prilejul să cunoască și să frecventeze casa familiei Järnefelt, un adevărat focar de cultură și de patriotism. Generalul țarist de origine finlandeză Järnefelt, ca prefect al departamentului Kuopio, impune finlandeza ca limbă a documentelor oficiale. Ulterior, ca membru al Senatului finlandez, împreună cu soția sa și fiului său, scriitorul Arvid Järnefelt (1861 - 1893, contribuie din plin la culturalizarea și emanciparea societătii din Helsinki în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
În 1936 Frans Eemil Sillanpää devine Doctor Honoris Causa al Universității din Helsinki iar în 1939 primește Premiul Nobel pentru literatură. Opera sa literară, care se desfășoară de-a lungul a patruzeci de ani, se dezvoltă sub semnul a trei imbolduri; în primul rând, un anumit misticism biologic potrivit căruia omul este stăpânit de către forțele vieții și ale naturii. Ca să trăiești fericit, trebuie să te încredințezi și să te supui acestor forțe.În al doilea rând, caracteristic pentru Sillanpää este sentimentul de milă profundă pentru săraci și năpăstuiți; aceasta nu-l împiedică însă nici să-i judece critic pe protejații săi. A treia caracteristică a vieții și operei lui Sillanpää este o căutare dureroasă a propriei sale identități, simțindu-se rupt de mediul său social de origine și neputând să se simtă perfect integrat nici în mediul său social de origine și neputând să se simtă perfect integrat nici în mediul social pe care îl frecventează. Din aceste zbuciumări și preocupări au luat naștere niște cărți în care viața omului simplu se împletește cu mediul său de viață, în general viața la țară, cărți cu un adânc conținut moral, reconfortant pentru mulți oameni necăjiți.
Primul său roman , Elämä ja aurinko (Viața și soarele), (1916), insistă, într-un lirism cam stufos, asupra comuniunii dintre om și natură. Al doilea roman, Hurskas kurjuus (Pioasa mizerie), (1919), tratează despre viața mizeră a unui țăran fără pământ care moare împușcat în timpul războiului civil. Între 1917 - 1930 publică mai multe culegeri de nuvele.
Romanul Nuorena nukkunut (Ca stinsă din viață de tânără)(1931) descrie viața scurtă a unei fete de la țară, Silja, care se păstrează curată într-un mediu brutal și murdar.Romanul se bucură imediat de un mare succes și se traduce în scurt timp în principalele limbi europene, precum și în ivrit, japoneză și orya (India).
Romane
Elämä ja aurinko (Viața și soarele) (1916)
Hurskas kurjuus (Sfanta mizerie) (1919)
Nuorena nukkunut (Ca stinsă din viață de tânără) (1931)
Nuvele
Ihmislapsia elämänsaatossa (Copii oamenilor în decursul vieții lor)
Enkelten isänmaani (Protejații îngerilor)
|
Post Consigliato
