|
Biografia Jean-Marie Gustave Le Clézio
Motivația Juriului Nobel:
„Autor al inovațiilor, al aventurii poetice și al extazului senzual, explorator al umanității aflate deasupra și dedesubtul civilizației dominante.”
Jean-Marie Gustave Le Clézio, sau J.M.G. Le Clézio (n. 13 aprilie 1940 în Nice) este un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2008 și câștigător al Premiul Reanaudot în 1963. În 45 de ani de activitate scriitoricească, Jean Marie Gustave Le Clézio a scris peste 50 de cărți.
Opera sa cuprinde romane, eseuri și traduceri din mitologia indiană. Autorul francez a recunoscut, în numeroase rânduri, că printre scriitorii care l-au influențat se numără Hemingway și Faulkner.
El a devenit cunoscut la 23 de ani, datorită romanului său, „Procesul verbal” (Le proces verbal), care a fost nominalizat la Premiile Goncourt.
Într-un sondaj de opinie realizat de revista Lire, în 1994, 13% dintre cei chestionați și-au exprimat părerea că Le Clézio ar fi „cel mai mare scriitor de limbă franceză” aflat în viață. Atunci când, în 1980, Academia Franceză lansează Premiul Paul Morand, primul laureat al acestui premiu este Jean Marie G. Le Clézio, recompensat pentru totalitatea operei sale și mai ales pentru romanul Le Désert.
Jean Marie Gustave Le Clézio s-a născut pe 13 aprilie 1940 în Nisa. Părinții săi, tatăl britanic, mama franceză, erau veri primari, descendenți dintr-o familie de bretoni stabiliți în timpul revoluției de la 1789 în insula Mauritius. Jean Marie este bilingv, vorbind franceza și engleza. În perioada de război 1943 - 1945, familia Le Clézio – mama, bunicii și cei doi copii, Yves Marie și Jean Marie Gustave – se refugiază în mica localitate Roquebillière din Alpii Maritimi. Tatăl său, medic în coloniile britanice din Africa lipsește din familie. Cei doi copii sunt crescuți de mamă și bunici.
În 1975 se căsătorește cu Jemia, pe care a întâlnit-o pentru prima dată în 1968.
În 1990, Le Clézio publică „Sirandanes”, scrisă în colaborare cu soția sa, Jemia și inspirată de ghicitorile locuitorilor insulei Mauritius. Un an mai târziu, publică „Onitsha” - povestea unui băiețel care călătorește în Africa și-l întâlnește pe tatăl său, medic. Romanul este inspirat de călătoria pe care autorul, copil fiind, a făcut-o în Nigeria.
Traduceri în română
Procesul-verbal, trad. Viorel Grecu, București, Univers, 1979
Plopul, trad. Viorel Grecu, Timișoara, Facla, 1982
Căutătorul de aur, trad. Serban Socoliuc, București, Univers, 1989
Primăvara și alte anotimpuri, trad. Viorel Grecu, București, Univers, 1993
Steaua rătăcitoare, trad. Anca-Antoaneta Popescu, București, Univers, 1998
Diego și Frida, Paralela 45, 2004
Raga, Editura Art
|
Post Consigliato
