|
Biografia Ion Buzdugan
Ion Buzdugan (pe numele adevărat Ivan Alexandrovici, 9 martie 1887, Brânzenii Vechi, Bălți – 27 ianuarie 1967, București) a fost un poet important al Basarabiei și un mare patriot. Dacă obținerea independenței acestei provincii (24 ianuarie 1918) poate fi socotită operă de obște, unirea ei cu Patria Mamă nu s-a putut face fără intervenția puternicei personalități a lui Ion Buzdugan.
A fost singurul dintre luptătorii basarabeni de primă linie care s-a opus asocierii, în orice mod ar fi fost ea formulată, cu Rusia. Secretar al Sfatului Țării, a redactat Actul Unirii. A proclamat Unirea la 27 martie 1918, cu mâna dreaptă pe Biblia lui Șerban Cantacuzino, pentru a dovedi, în modalitatea sacră a jurământului, latinitatea limbii pe care o vorbeau deopotrivă românii din stânga și din dreapta Prutului.
A studiat agronomia la Gorki, literele și dreptul la Universitatea liberă din Moscova și a absolvit seminarul pedagogic de la Camenița.
Licențiat în drept al Universității din Iași și doctor în economie politică al Universității din Cernăuți, a fost, după Unire, deputat și senator în Parlamentul României Mari.
Ofițer în armata rusă în timpul primului război mondial, Ion Buzdugan a dat în vileag asasinarea regelui Ferdinand pe care o pregăteau militarii ruși în forfota bolșevică de la Socola (Magazin istoric, nr. 10-11/1993).
Poezia lui Ion Buzdugan a fost strânsă în volumele: Miresme din stepă (1922),
Țara mea (1928),
Păstori de timpuri (1937),
Metanii de luceferi (1942),
Cântece din Basarabia (vol. I, 1921; vol. II, 1928).
Rămâne unul dintre cei mai importanți tălmăcitori ai lui Pușkin și Esenin și cel dintâi traducător al poeților simboliști ruși: Valeri Briusov, C.D. Balmont, Al. Blok etc.
Era prietenul intim al lui Perpessicius și al lui Camil Petrescu, pe care-l salvase de la moarte pe front, scoțându-l de sub movila de pământ creată de explozia unui obuz...
Îmbolnăvindu-se grav, a fost internat la Institutul Oncologic (Filantropia) din București.
|
Post Consigliato
