|
Biografia Poietul Gării de Vest
Copilărie-Școală-Militărie-Civilie-Gară.
Sunt în general laconic pentru că n-ar fi prea multe de spus. Pentru dosarul ăsta încerc totuși să înjgheb ceva.
M-am născut în Vest. Poate de acolo mi se trage afinitatea asta declarată pentru soare-apune.
În clasa a 2-a am luat premiul întâi cu coroniță pentru întreaga activitate. Nu s-a mai repetat.
Am absolvit un liceu la care absolvenții se alintau „Logani”. Asta era pe vremea când Dacia era Dacie, eventual mai primeai și niște numere.
Facultatea de „Drepți!”. Să trecem peste. Unele părți din viața mea sunt atât de obscurizate că nici măcar eu nu mai vreau să le știu. Poate exagerez, ca să fiu misterios. În general funcționează.
La mineriadă nu mi-a plăcut. Bine că am scăpat.
Nu am studii de specialitate pe poezie, nici măcar un curs pentru adulți, dar am acte în regulă pentru 3 (trei) limbi străine. Unii spun că limbile ajută.
Am publicat o postfață în versuri la o carte scoasă de un prieten, fără nici o legătură cu poezia. Trebuia să fie în față, dar am scris mai mult decât mi s-a cerut și băieții de la manivele au sugerat să mai tai. Nu am vrut să mă cenzurez din motive de integritate artistică, așa că m-au mutat la sfârșit. Mai bine integru și la coadă decât ciuntit în față. Că oricum sunt ciuntit destul de la box.
Ce ar mai fi legat de poezie? A, da! Am încercat să memorez o oră de poezii. Am ajuns la 45 de minute, apoi s-au născut fetele mele. Apariția fetelor nu are nici o legătură cu abilitățile mele de recitator, dar a fost un moment de cotitură, că o vreme am citit doar cărticele pentru copii. Am învățat totuși pe de rost aventurile pinguinului Apolodor, cântate de Ada Milea. O adevărată inspirație!
Am trecut prin multe gări în viața mea. Doar în Australia nu am ajuns. Îmi place gara, mi se potrivește acum. E un loc definitoriu pentru o ședere temporară, pentru nestatornicie. Îți dă o perspectivă. Lumea vine, pleacă… În general se grăbește. Mai vezi și câte un rătăcit.
De ce sunt eu „poiet”? Așa mi-a zis un „bratan” din "Riepublică" și așa am rămas. Modelul meu este Poetul Gării de Nord. L-am văzut în filmul Filantropica. Avea bască, ochelari lipiți cu scoci și recita pe 50 de votcă. E …”Divin!”, ca să folosesc o expresie de-a lui. I-am scris și eu patru versuri omagiu, și cu asta închei cum se cuvine:
Ieși-voi veșnic la raport
Să dau tribut de admirație
Pentru sublima lui creație
Poetului Gării de Nord!
|
Post Consigliato
