Filozoful ce a părăsit sistemele și superstițiile, dar perseverează încă pe drumurile lumii, ar trebui să imite pyrrhonismul de trotuar de care dă dovadă creatura cea mai puțin dogmatică: prostituata. Desprinsă de toți și de toate și deschisă tuturor; adoptând dispoziția și ideile clientului; schimbându-și vocea și chipul cu fiecare prilej;
gata oricând să fie tristă sau veselă, dar rămânând indiferentă; suspinând din belșug în scopuri comerciale;
uitându-se la desfătarea vecinului sincer ce îi stă deasupra, cu o privire știutoare și falsă- ea propune spiritului un model de comportare ce rivalizează cu cel al înțelepților. Să fii lipsit de convingeri față de oameni și de tine însuți: iată înalta învățătură a prostituției, academie ambulantă de luciditate, la periferia societății ca și filozofia. "Tot ce știu am învățat la școala prostituatelor", ar trebui să exclame gânditorul care acceptă totul și refuză totul, când, urmându-le exemplul, s-a specializat în surâsul ostenit, oamenii nemaifiind pentru el decât clienți, iar trotuarele lumii, piața unde-și vinde amărăciunea, așa cum își vând trupul tovarășele lui, prostituatele.