Fii înaintea oricarei despartiri, ca si cum s-ar afla
în urma ta, ca iarna care tocmai sfîrseste.
Caci printre ierni, e-o iarna ce-atît te va ierna,
ca inima ti-o-ntrece si supravietuieste.

Sa mori neîncetat în Euridice –, si suie cîntînd iara,
si mai mult slavind, suie-napoi în raportul curat.
Intre cei ce se sting în apunerii tara,
fii un cristal care, sunînd, s-a spart cu sunetu-odat'.

Fii – si cunoaste si a nefiintei stare,
nesfîrsit întemeind launtrica-ti vibrare,
deplin s-o desavîrsesti în aceasta unica oara.

Printre uzatele, ca si printre mutele, fara nume,
rezerve ale deplinei naturi, – negraitele sume –
extatic sa te numeri – si numarul fa-l ca sa piara.