Doar te-am vãzut și-ndatã m-am și aprins la fațã
Cãtând o cunoștințã-n privirile-ți strãine ;
Împuprurarea ta s-a și rãsfrânt în mine
Ca roza care pieptu-și deschide dimineața.

Doar ai cântat – și plânsul un val mi-a pus privirii
Cãci inima-mi fusese de glasul tãu mișcatã ;
Mi se pãrea cã îngerii l-au chemat, sã batã
Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii.

Iubito ! Ochii tãi, deschis sã recunoscã
De-am sã te mișc vreodatã cu vorba sau privirea ;
Nu-mi pasã : oameni, sorta, de-au sã se-mpotriveascã,

Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis
Și dacã mâna-ți altuia au s-o dãruiascã,
Sã recunoști cã mie mi-e sufletul tãu scris.