Deseară ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu,inimă, uscată pe vremuri,ce vei spune
Ființei preafrumoase,preascumpe și preabune
Ai cărei ochi deodată te-nviorară iar?


-Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slăvească;
Poruncile-i domoale neprețuite sunt;
Pătruns de duh e trupu-i ca plasma îngerească;
Privirea ei ne-mbracă în luminos veșmânt.


Oricând, în toiul nopții și în singurătate
Sau ziua-n larma străzii și-a omeneștii gloate,
Fantasma ei în aer ca flacăra dansează


Și spune:"Sunt frumoasă și vreau cu strășnicie
De dragul meu Frumosul drag veșnic să vă fie.
Eu sunt Madona,Muza și Îngerul de pază."