Acolo-n țara nimănui
privighitori s-abat prin an
și cîntă fără de temei
pe munte unde-am stat noi doi,
la loc de blestem și alean.

Pe munte unde-am stat noi doi
și-n freamăt s-a-mplinit ursita,
c-un corn în fruntea lui de basm
un murg să vie, cum aș vrea!
Să-mi sape groapa cu copita.

Un murg să fie, nu al meu,
ci năzdrăvan și de pripas,
acolo-n țara nimănui
să mă îngroape, unde-n gînd
din ceasul cela am rămas.

Și-apoi prin țara nimănui
privighitori de foc în an
să cînte lung și cu temei.
Pe munte unde-am stat noi doi
la loc ce blestem și alean.