Mi-ai spus: „De unde-ti vine ciudata intristare
Ce creste ca si marea pe-un tarm stancos, pustiu?”
Cand inima culesul si-a ispravit, ne pare
O boala viata. Taina aceasta toti o stiu.

E o durere simpla, deloc misterioasa
Si limpede ca tine cand razi si lumii placi
Nu cauta degeaba frumoasa mea curioasa
Si-acum, desi ti-a glasul atat de dulce, taci!

Taci, ne-nvatato! Suflet ce nu cunoaste ceata!
Copilareasca gura! Mai mult chiar decat Viata
In mreji subtile Moartea adesea ne-a inchis

Mai bine cu-o minciuna sa ma imbat si-alene
Sa ma scufund in ochii tai limpezi ca-ntr-un vis
Si-ncet s-adorm in umbra ce-ti luneca din gene!